Viata lui ION ILIESCU, dezvaluita intr-un DOCUMENTAR RUSESC! VIDEO

Televiziunea „Russia 1“ a publicat un documentar cheie despre viata idilica a studentului Ion Iliescu la Institutul Energetic „Molotov“, din Moscova, in perioada 1950-1954.

In 1950, Ion Iliescu era  un tanar aspirant la meseria de inginer hidrolog. Pentru ca isi dovedise atasamentul fata de valorile comunismului, Partidul Muncitoresc Roman l-a trimis la studii in Moscova.

„Era un baiat  de treaba. A fost simpatizat din prima. Era genul de persoana care spunea bancuri si era in centrul discutiilor“, spune Alexandr Velikanov, coleg de facultate cu fostul presedinte al Romaniei. 

Colegii de camera isi amintesc faptul ca Ion Iliescu avea haine deosebite si, cand plecau la intalniri, apelau la garderoba lui „Ionel“: „Uneori, el nu avea ce purta pentru ca toate hainele erau imprumutate pe la colegi“.

„Fetele erau mai interesate de el decat de noi, ceilalti. Era un baiat interesant, probabil ca tinea si de nationalitate“, afirma unul dintre colegii lui Iliescu. Cum studentii straini primeau o bursa de studii mai mare decat rusii, Iliescu era invidiat ca isi putea permite sa manance cate o chifla frantuzeasca in fiecare pauza. 

Nina Ilina, una dintre colegele lui Iliescu, isi aminteste ca tanarul Ionel i-a invatat pe studentii sovietici un joc romanesc, naiv si incitant in aceeasi masura:

„La una din primele noastre petreceri, dupa ce am dansat si am glumit, el ne-a invatat jocul cu cutia de chibrituri. Scoteam interiorul cutiei de chibrituri si ramanea doar exteriorul. Unul isi aseza pe nas acel exterior de cutie si trebuia sa il puna pe nasul celui de langa el. Adica se uneau, poate ca unii se si sarutau. Stiu ca Ionel mi-a pus mie cutia pe nas, o data. Poate ca de-asta am si retinut“. Iliescu era admirat si pentru calitatile lui de inotator, asa cum se poate vedea si intr-o fotografie de arhiva prezentata in documentar. 

Nina Iliescu, sotia fostului presedinte, a fost, de asemenea, studenta la Moscova in acea perioada. De altfel, cei doi s-au casatorit la finalul celui de-al doilea an de facultate.

Intr-una din vizitele sale oficiale in Rusia, in perioada in care a fost presedintele Romaniei, Ion Iliescu s-a reintalnit cu colegii sai de facultate.

„Am avut discutii, asa ca intre prieteni. Ei spuneau: «cat de bine a fost pe vremea lui Stalin!». Altul a spus: «Ai innebunit, cum poti sa te gandesti la asta?». Asta a fost, la 20 de ani totul era frumos si bine. Asadar, tineretea a ramas in amintirile noastre ca fiind foarte luminoasa“, a rememorat Iliescu in cadrul documentarului. 

Ion Iliescu despre „fericirea de a studia in Uniunea Sovietica“ si despre „canibalii americani“

La finalul primului an de studii la Moscova, Ion Iliescu a publicat in „Scinteia“ articolul intitulat „Fericirea de a studia in Uniunea Sovietica“. Intr-un limbaj specific vremurilor, Ion Iliescu asternea pe hartie un lung articol in care broda pe marginea ideii din titlul:

„Pentru orice student roman este o cinste si o fericire sa studieze in Uniunea Sovietica. […] Avem de invatat nespus de mult din felul de a trai si a gandi al omului sovietic, al acestui om de o mare inaltime morala, cult, modest, gata oricand sa-ti spuna deschis ce gandeste si sa te ajute. Cu totii simtim prietenia, indrumarea si ajutorul tovarasilor nostri sovietici, ne bucuram impreuna de succesele constructiei noastre pasnice si simtim aceeasi revolta contra canibalilor americani care savarsesc bestialitati de nedescris impotriva eroicului popor coreean si care pregatesc un nou razboi mondial“.

Ion Iliescu, 60 de ani mai tarziu: „ La Moscova am inceput sa am indoieli“

In cartea autobiografica, „Fragmente de viata si istorie traita“, publicata in 2011, Iliescu spune ca, de fapt, chiar in acei ani ai studentiei la Moscova a inceput sa-si dea seama ca e ceva putred in Uniunea Sovietica:

„Aveam 20 de ani cand, in 1950, plecam sa-mi continui studiile in hidroenergetica la Institutul Energetic din Moscova – o scoala de prestigiu, recunoscuta pe plan international. De-abia acolo, in contact cu realitatile sovietice, pierzand, inevitabil, si o anumita doza de naivitate adolescentina, am inceput sa am unele indoieli, nu cu privire la sistem, in general, ci strict legate de felul in care acesta era aplicat in URSS. Colegii mei de facultate veneau din toate colturile Uniunii Sovietice; am cunoscut familiile unora dintre ei si am putut sa-mi dau seama ca traiau foarte greu – urmare a razboiului, imi spuneam, silit sa recunosc ca nivelul de trai al omului de rand era foarte departe de ceea ce-mi imaginasem, de ceea ce ni se spunea, de ceea ce ni se cerea sa credem. Mai mult decat atat, cetateanul sovietic traia cu spaima in suflet si se arata circumspect nu numai cu strainii, dar si cu tot ce venea din strainatate – ceea ce nu putea sa nu mi se para socant, chiar comunist fiind, si chiar in anii aceia de dupa razboi. Veneam dintr-o tara cu o mentalitate deschisa, din mijlocul unui popor dintotdeauna curios sa stie ce se intampla pe alte meleaguri. Am fost surprins sa aflu ca toti cetatenii Uniunii Sovietice aveau un pasaport interior si ca le era interzis sa se deplaseze liber pe teritoriul propriei tari. Ca sa nu mai vorbesc de senzatia pe care mi-o dadea omniprezenta unei politii politice de care toata lumea se ferea, nimeni neindraznind sa spuna ce gandeste, decat in soapta si aluziv. Si apoi, disperarea unanima la moartea lui Stalin! Cultul personalitatii mi se parea ceva cu totul nefiresc. Ce fel de sistem politic era acesta, daca el zamislea alti zei?“ 

Coleg cu Mihail Gorbaciov si cu Li Peng, viitorul premier al Chinei

Ion Iliescu a fost coleg, la Institutul din Moscova, cu Mihail Gorvaciov, ultimul Secretar General al Partidului Comunist din Uniunea Sovietica, si cu Li Peng, premierul Chinei timp de 10 ani, intre 1988 si 1998.

„E adevarat, in anii 1950-1954 o parte din studii le-am facut la Moscova, la Hidroenergetica. Am facut primul an la Politehnica din Bucuresti, apoi am continuat la Institutul Energetic din Moscova. In acea perioada facea studiile si Gorbaciov. Dar nu ne-am cunoscut. Si ce-ar fi fost daca ne-am fi cunoscut? Ce motiv aveam sa contest?“, a declarat Iliescu la un colocviu desfasurat la Institutul Revolutiei Romane.

Sustinatorii ideii ca in decembrie 1989 in Romania a fost o lovitura de stat au conexat posibila amicitie dintre Gorbaciov si Iliescu cu ascensiunea celui din urma, in numai cateva ore, de la director de editura la presedinte de stat. Iliescu si Gorbaciov au avut mai multe discutii telefonice in perioada 22-30 decembrie 1989.

Unica betie a lui Iliescu: „trei stacane de vodca si una de lichior de trandafiri care m-au facut praf “

In urma cu doi ani, Ion Iliescu a povestit intr-un interviu pentru „Acasa TV“ cum l-au imbatat colegii de camera, in anii studentiei moscovite:

„Eram cinci insi in camera si era ziua unuia dintre colegi. Rusii… foarte amabili si prietenosi.  Si… ma rog… ca rusii… trei stacane de vodca si pe urma si una de lichior de trandafiri care m-au facut praf. Eram si la etajul cinci. Ei au iesit sa se aeriseasca. Eu n-am coborat, mi-a fost greu sa ajung pana la capatul holului, unde erau chiuvetele. A fost singura data cand am fost beat. Am vazut si eu ce inseamna sa fii beat, sa iti pierzi uzul ratiunii. A doua zi dimineata eram innebunit dupa ceva acru. Am cumparat un borcan mare de muraturi, de cinci litri. L-am luat acasa si cand am gustat am vazut ca era dulce. Rusii tratau altfel muraturile, nu cu sare“.

 


Sursa: adevarul.ro

Populare

Ultimele video viral pe email

Acest site foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptare a politicii de utilizare a cookies. Afla mai multe accesand POLITICA COOKIES

Acest website foloseste cookie-uri proprii și de la terți pentru a furniza vizitatorilor o experienta mult mai buna de navigare si servicii adaptate nevoilor si interesului fiecaruia. Un “Internet Cookie” (termen cunoscut si ca “browser cookie” sau “HTTP cookie” sau pur si simplu “cookie” ) este un fisier de mici dimensiuni, format din litere si numere, care va fi stocat pe computerul, terminalul mobil sau alte echipamente ale unui utilizator de pe care se acceseaza Internetul. Cookie-ul este instalat prin solicitara emisa de catre un web-server unui browser (ex: Internet Explorer, Chrome) si este complet “pasiv” (nu contine programe software, virusi sau spyware si nu poate accesa informatiile de pe hard driveul utilizatorului). Cookie-urile in sine nu solicita informatii cu caracter personal pentru a putea fi utilizate si, in cele mai multe cazuri, nu identifica personal utilizatorii de internet. Cookieurile NU sunt virusi! Ele folosesc formate tip plain text. Nu sunt alcatuite din bucati de cod asa ca nu pot fi executate nici nu pot auto-rula. In consecinta, nu se pot duplica sau replica pe alte retele pentru a se rula sau replica din nou. Deoarece nu pot indeplini aceste functii, nu pot fi considerate virusi. Dezactivarea si refuzul de a primi cookie-uri pot face anumite site-uri impracticabile sau dificil de vizitat si folosit. De asemenea, refuzul de a accepta cookie-uri nu inseamna ca nu veti mai primi/vedea publicitate online. Toate browserele moderne ofera posibilitatea de a schimba setarile cookie-urilor. Aceste setari se gasesc de regula in “optiuni” sau in meniul de “preferinte” al browserului.

Inchide